– Bunicule, pe tine te-a făcut Dumnezeu?

 – Da, draga mea, Dumnezeu m-a făcut, răspunde bunicul. Câteva minute mai târziu, fetiţa îşi întreabă din nou bunicul:
– Bunicule, dar pe mine tot Dumnezeu m-a făcut?
– Da, draga mea, răspunde bunicul. Timp de câteva minute, fetiţa îl studiază pe bunic iar apoi se uită la reflexia ei în oglindă. Bunicul ei se întreabă ce-i trecea fetiţei prin minte. Într-un sfârşit fetiţa zice:
– Ştii ceva bunicule? Dumnezeu face o treabă mai bună în ultimul timp.