Cum te numeşti, Domnule ?

– Petru Popescu.
– Şi ce lucrezi?
– Prepar pești pentru pulverizat.
– Bine, dar ce anume operații faci?
– Pun pestele pe plăci, potrivesc plăcile pe plite, pregătesc patru putini pentru peştele prăjit, pulverizez pasta produsă, pun pe pungi.
– Dar de ce vorbeşti numai cu “P”?
– Poftim ?
– De ce vorbeşti numai cu “P”?
– Pot pronunţa pe P perfect perceptibil.
– Ei, asta e acum! Pun rămăşag ca la întrebările mele vei greşi.
– Primesc.
– Pe cât?
– Pun prinsoare pe patru poli!
– S-a făcut. Spune-mi ce-ţi place să mănânci?
– Peşte, păstrăvi, plachie, potârnichi, piftie piperata, pârjoale, pastramă, papricaş, porumbei, pui pane.
– Şi ce vin bei?
– Pinot, pelin, porto.
– Şi ce desert?
– Plăcinte, prăjituri, papanaşi, pepene, prune, pere, portocale, piersici.
– Dar îngheţată obişnuieşti?
– Putin profiterol, parfait.
– Spune-mi cum îţi petreci timpul liber?
– Primăvara prefer plimbările pe potecile pădurilor, prin parcuri.
– Dar vara?
– Pescuiesc.
– Şi iarna?
– Patinez.
– Te pomeneşti că poţi sa-mi spui o poezie numai cu litera “P”?
– Pot.
– Asta nu o mai cred. Spune-o!
Poezia poetului Petru Popescu :

Prin pustiuri, peste pietre 
Păsări, pâlcuri pribegesc 
Părăsindu-şi puii proprii 
Pe pământul părintesc

Prima pasăre, pilotul 
Plescăia puternic pliscul 
Plutea privind pământul 
Pajiştea, pădurea, piscul.

– Bine! Spune-mi textual ce i-ai spus nevestei când ai plecat?
– Paraschivo păpuşico, pentru prânz presară puţin pătrunjel pe potârniche. Pa!
– Văd că am pierdut.
– Pardon, plăteşti patru poli pentru pierderea pariului.
– Plătesc.
– Pune paralele pe portofel.
– Încă o întrebare.
– Poftim!…
– Ce adresă ai matale ?
– Prelungirea Popa Petrescu 4, parter, plecând prin Pângări, peste pod.